Definiția cu ID-ul 973698:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
TÎRNĂ subst. 1. Tărna, olt. (Sd VI 484). 2. Tîrnea (16 B IV 494). 3. Tărniceru, Onofrei, mold., act., n. agentis, „cel ce face tîrnîțe (șei)” (Cristurean). Cu met.: Vlad, nepotul Trînei 1690 (Gorj 367); Trînescul, Rizea, vătaf, 1729 (Cîmp).