ULM subst. 1. Ulma t. ard. (Drăg), terminația -a denotă că provine din antroponim. 2. -aciu: Ulmaciu b. (Vr). 3. + -an: Ulman, băn. act. și ginerele Bărtanului (A Gen II 79); -ul mold., 1644 (Glos) zis și Ulmeanul prin confuzia cu sufixul -eanu. 4. Ulmanca s. ard. derivat greșit din germ. Ulmann (Drăg 214).