URZEALĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile montate în război, printre care se petrece firul de bătătură pentru a țese. Simina, fată harnică, se sculase des-de-dimineață, căci avea urzeală-n război, și la război hărnicia se măsoară cu cotul. SLAVICI, O. I 223. Surtucul lui... era mai mult urzeală decît bătătură. EMINESCU, N. 42. Covor de mătase, cu urzeala-n șase. TEODORESCU, P. P. 85. ◊ Fig. Grigore Vîrnav privi a doua oară prin urzeala florilor de gheață. GALAN, Z. R. 174. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură.[Galileu] a dovedit... că toată urzeala lumii este întemeiată pe o neîntreruptă mișcare. ODOBESCU, S. III 319. 3. Fig. Intrigă, uneltire, conspirație, complot. Nebunul nu lucrase numai de capul lui... la mijloc fusese o urzeală. PAS, L. I 241.