vatală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) văt~ (Pl și: vătăle), (reg) vătea~, bat~ / Pl: ~le / E: bg ватала cf băteală] 1 (La războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scândură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mâna. 2 (Pex) Partea de jos a vatalei (1), formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. 3 Dispozitivul în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formând organul mobil al războiului de țesut, care permite menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură Si: brâglă (1). 4 (Reg; îe; îf vătală) A fi (sau a intra) la vătale A îndeplini sau a începe să îndeplinească cea mai anevoioasă muncă. 5 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn verticale care se sprijină pe ceafa jugului. 6 (Reg; la moară) Fiecare dintre cele patru bare de lemn care susțin coșul.