vraf (-furi), s. n. Grămadă, maldăr, morman, teanc. – Var. Mold., Trans. vrav, Banat vrau. Sl. vrachŭ (Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 72), de la vrĕšti, vrŭcha „a zdrobi”; s-a zis întîi despre grămezile de snopi adunați pe arie. – Der. vrăfui (var. vrăvui), vb. (a așeza în vraf).