VÎRTEJ s. 1. bulboacă, bulboană, ochi, valvîrtej, vîltoare, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ al unei ape curgătoare.) 2. trombă, (rar) sul. (Un ~ de vînt.) 3. (FIZ.) turbion. 4. coloană, sul, trîmbă, (pop.) volbură. (Un ~ de praf.) 5. trombă, (pop.) vîntoasă. (S-a ridicat un ~ imens de zăpadă.) 6. (MED.) amețeală, vertij, (înv.) scutură. (A simțit un ~.) 7. (TEHN.) val. (~ de care se atîrnă găleata la fîntînă.) 8. (TEHN.) căpătîi, (reg.) feleherț. (~ la perinocul căruței.) 9. (TEHN.) (Transilv. și Mold.) șurub. (~ la piatra morii.) 10. (TEHN.) (reg.) șurub, (Ban. și Transilv.) șaitău. (~ de strîns doagele.) 11. (BOT.) vîrtejul-pămîntului (Pedicularis verticillata) = (reg.) păducher, păducherniță.