zîmbre s.f. pl. (med. vet.) Boală a cailor (tineri), care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroare în cerul gurii. ◊ Expr. (fam.) A face zîmbre = a dori ceva foarte mult, a rîvni, a jindui. Fac zîmbre așteptînd să fie poftiți la masă (CA. PETR.). • și zimbre s.f. pl. /cf. zîmba.