zăvoi¹ sn [At: URECHE, L. 85 / Pl: ~oaie, ~uri / E: vsl завои „întoarcere, cotitură”] 1 Pădure de mică întindere la marginea unei ape, formată din diverse specii de copaci (salcie, plop, arin, răchită etc.). 2 Loc (inundabil) pe care crește zăvoiul (1) Si: luncă. 3 (Reg) Pământ nisipos amestecat cu humă, adus de ape. 4 (Reg) Pietriș îngrămădit de ape într-o parte a albiei unui râu. 5 (Reg) Zăgaz (1) natural la cotitura unui râu, format din lemne, butuci, crengi etc. aduse de apă. 6 (Reg; mpl) Mici insule pline de vegetație de pe cursul unui râu.