ÎNCADRÁRE (< încadra) s. f. 1. Acțiunea de a (se) încadra. 2. (TELEC.) Precizarea unor momente determinate în evoluția unui fenomen. 3. (TEHN.) Operație de așezare și de potrivire pe un material textil, pe o hârtie etc., după o anumită ordine sau regulă, a unor tipare, în scopul obținerii și decupării părților componente ale obiectului care urmează să fie confecționat. 4. (Dr.) Î. juridică = stabilirea concordanței depline între fapta concretă săvârșită de învinuit sau inculpat și norma specială penală care incriminează acea faptă; ea este o garanție a respectării drepturilor și intereselor legitime ale persoanei.