5 intrări
63 de definiții
din care- explicative (34)
- morfologice (8)
- relaționale (14)
- etimologice (3)
- argou (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCINS2, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flăcări mari, bine aprins. ♦ Înfierbântat2, încălzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins2, înflăcărat, întețit. 2. (Despre fân, cereale, făină etc.) Care a început să fermenteze, stricat, alterat; aprins2, fermentat. – V. încinge1.
ÎNCINS2, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flăcări mari, bine aprins. ♦ Înfierbântat2, încălzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins2, înflăcărat, întețit. 2. (Despre fân, cereale, făină etc.) Care a început să fermenteze, stricat, alterat; aprins2, fermentat. – V. încinge1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCINS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. ♦ (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. – V. încinge2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCINS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. ♦ (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. – V. încinge2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCINS1 s. n. Faptul de a (se) încinge2. – V. încinge2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCINS1 s. n. Faptul de a (se) încinge2. – V. încinge2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încins3, ~ă a [At: CALENDARIU (1814) 170/23 / Pl: ~nși, ~e / E: încinge1] 1 (D. foc) Aprins puternic Si: (îvr) încintat (1). 2 (D. obiecte) Înfierbântat. 3 (D. sentimente, pasiuni) Amplificat. 4 (Fig) Manifestat puternic Si: (îvr) încintat (4). 5 (D. lupte, dispute) întețit. 6 (D. corpul omenesc sau o parte a corpului omenesc) încălzit. 7 (D. alimente, fân etc.) Alterat prin fermentare Si: (îvr) încintat (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încins2 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 73 / Pl: ~uri / E: încinge2] 1-4 Încingere2 (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încins1 sn [At: CORESI, PS. 180 / V: ~ă sf / Pl: ~uri / E: încinge1] 1-8 Încingere1 (1-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încins4, ~ă a [At: VARLAAM, C. 334/1 / Pl: ~nși, ~e / E: încinge2] 1 (D. oameni sau despre corpul lor) Înfășurat peste mijloc sau altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 2 (D. o cingătoare, un brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 3 (D. lucruri) Legat de jur-împrejur. 4 (D. arme) Prins de mijloc cu o curea. 5 (Înv; d. oameni) Învestit cu o demnitate, o putere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCINS2, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flăcări mari; puternic aprins. ♦ Încălzit, înfierbîntat (de foc, de soare etc.). Soba fusese prea încinsă. DUMITRIU, N. 134. În fața unei sobe încinse, stăteau strînși umăr la umăr niște lucrători. CAMILAR, N. II 230. Îmi săreau stropi de untură încinsă pe mîini. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 47. ♦ Fig. Aprins, înflăcărat, întețit. În apus e luptă-ncinsă între noapte și lumină. CERNA, P. 57. 2. (Despre cereale, făină etc.) Stricat, fermentat; aprins.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINS1 s. n. Faptul de a (se) încinge2. ◊ Expr. La încinsul brîului = la cingătoare, la brîu, la mijlocul corpului. Pe Toma mi-l tăia Pe la furca peptului, La încinsul brîului. ALECSANDRI, P. P. 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre corp; p. ext. despre om) Legat, înfășurat (cu cingătoare, brîu etc.). [Brîul] era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. COȘBUC, P. I 122. Deodată s-a văzut încinsă cu un cerc zdravăn de fier peste mijloc. CREANGĂ, P. 88. ♦ (Despre cingătoare, brîu etc.) Înfășurat, legal (împrejurul corpului). ◊ (Adverbial) Fig. Iar, pe sub colină, rîul Curge-ncins pe lîngă ea, Tocmai cum pe draga mea O încinge brîul. COȘBUC, P. I 261. 2. (Despre arme) Prins, atîrnat de corp cu o cingătoare; (despre persoane) cu arma prinsă de corp cu o cingătoare. L-am văzut... încins cu sabie peste giubeaua blănită. NEGRUZZI, S. I 70. 3. Fig. Înconjurat, împresurat (din toate părțile).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încins a. fig. aprins: încins de grija țării OD. ║ n. încingere: la încinsul brâului POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) încíns, -ă adj. (lat. incinctus). Care e încins cu brîu, cu cureaŭa. Care e încins cu sabia, cu baĭoneta: soldat încins.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) încíns, -ă adj. (lat. incensus). Aprins, stricat de căldură: grîu încins. Fig. Încins de grijĭ, plin de grijĭ. S. f. și n. Vechĭ. Aprindere, mînie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINGE1, încing, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCINGE1, încing, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCINGE2, încing, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășură peste mijloc cu cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cinge vtr vz încinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încinde v vz încinge1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încinge1 [At: CORESI, PS. 102 / V: ~nde / Pzi: încing, (înv) ~cinz / Par: ~cins, (înv) ~ntat / Ps: ~nsei / E: ml *incendere] 1 vr (D. foc) A se aprinde bine, arzând cu flacără mare Si: (înv) a se încinta (1). 2 vtf A face focul să ardă bine Si: (Înv) a încinta (2). 3-4 vtr (D. obiecte) A (se) înfierbânta. 5 vt (D. un sentiment, o pasiune) A cuprinde pe cineva Si: (înv) a încinta (5). 6 vt (D. un sentiment, o pasiune) A mistui pe cineva Si: (înv) a încinta (6). 7 vr (Fig) A se manifesta puternic Si: a se înflăcăra, (înv) a se încinta (7). 8 vr (D. boli) A se răspândi foarte mult Si: (înv) a se încinta (8). 9-10 vtr (D. lupte, confruntări) A (se) înteți. 11 vr (D. oameni sau părți ale corpului lor) A avea febră Si: a arde, (înv) a se încinta (11). 12 vr (D. fân, cereale, făină etc.) A se altera prin fermentare Si: (înv) a se încinta (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încinge2 [At: CORESI, PS. 257 / Pzi: încing / Ps: ~nsei, (înv) ~nșu / Par: încins / E: ml *incingere] 1-2 vtr A (se) înfășură peste mijloc sau în altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 3-4 vtr A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului cu o curea. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a împresura, a încercui. 6 vt (Fig) A bate pe cineva. 7 vt (Înv) A învesti cu o demnitate, cu o putere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încinsă sf vz încins1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCINGE2, încing, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CINGE vb. III v. încinge.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCINDE vb. III v. încinge1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINGE1, încing, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A se aprinde puternic, a arde cu flacără mare. Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, P. V. III 12. ◊ Tranz. (Rar) Desprinse vreo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. (Poetic) Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. V. 353. 2. Refl. (Despre obiecte) A se înfierbînta tare; a se încălzi (pînă la incandescență). Soba s-a încins. ◊ Tranz. Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286. 3. Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune; cu privire la o ființă) A cuprinde; a consuma, a mistui. Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35. ♦ Refl. A se manifesta puternic, a se aprinde. Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78. ♦ (Cu privire la acțiuni în desfășurare) A începe cu putere, cu aprindere, a desfășura puternic. Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13. ◊ Refl. Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. 4. Refl. (Despre cereale, făină etc.) A începe să fermenteze din pricina umezelii și a căldurii care urmează după aceea; a se strica, a se aprinde. S-a încins mălaiul. ▭ Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187. – Forme gramaticale: perf. s. încinsei, part. încins. – Variantă: (învechit și regional) încinde (TEODORESCU, P. P. 322) vb. III.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINGE2, încing, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cingătoare, un brîu etc.) A înfășura (strîngînd) în jurul mijlocului. Și-a încins brîul. ▭ Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30. ◊ Fig. Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129. ◊ (Cu privire la partea corpului care este încinsă; determinarea este introdusă prin prep. «cu») Își încinse mijlocul cu un brîu lat. ◊ Refl. [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de alb. ARGHEZI, P. T. 9. Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23. Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. ◊ Refl. Fig. Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15. ◊ Refl. (Cingătoarea nu este indicată) Nu te-ncinge, mîndro, lat... Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. ◊ (Subiectul este cingătoarea) Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. 2. A prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9. Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271. 3. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83. ◊ Refl. Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. – Forme gramaticale: perf. s. încinsei; part. încins. – Variantă: cinge vb. III.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNCINGE încing tranz. 1) (cingători) A înfășura strângând bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cingătoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui; a împresura. [Ger. încinzând] /<lat. incingere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNCINGE mă încing intranz. 1) (despre foc, flăcări etc.) A începe să ardă cu intensitate. ~ cuptorul. 2) (despre fân, cereale, făină etc.) A-și pierde proprietățile inițiale (din cauza umezelii, îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se aprinde. Fânul s-a încins. 3) rar (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 4) (despre discuții, lupte etc.) A deveni mai intens; a se înteți; a se întări. /<lat. incingere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cinge v. a încinge (poetic): cinge-ți coapsa, o țara mea! BĂLC. [Lat. CINGERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încinge v. 1. a se aprinde: jocul se încinse; fig. se încinse o convorbire, o luptă; 2. a se încălzi și a se strica (de grâu, fân). [Vechiu-rom. încinde = lat. INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încinge v. a înfășură mijlocul corpului, a coprinde împrejur: încingeți-vă spada. [Lat. INCINGERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încínd, V. încing 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) încíng (mă), -íns, a -e v. refl. (lat. incéndere, a aprinde, d. *cándere; it. incéndere, pv. encendre, sp. pg. encender. V. candid, candelabru, policandru, încint, incendiŭ). Mă aprind, mă încălzesc tare: focu s’a încins, soba s’a încins. Fig. Vorba, lupta s’a încins. Mă stric din cauza călduriĭ, vorbind de cereale: grîu, porumbu s’a încins în hambar. – Rar și transitiv: m’aŭ încins frigurile. Vechĭ încind și -inz, a încinde.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) încíng, -íns, a -e v. tr. (lat. in-cingere, it. [in]-congere și -cígnere, pv. [en]-cenher, fr. [en] ceindre, sp. ceñir, pg. cingir. V. cingătoare, chingă, incintă). Leg mijlocu corpuluĭ cu brîu, cu cureaŭa ș. a.: a încinge trupu cu cureaŭa. Îmĭ încing fruntea c’o cunună, îmĭ pun o cunună. V. refl. Mă leg la mijloc cu: mă încing cu cureaŭa, cu sabia (adică îmĭ pun sabia). – Se zice maĭ rar și încing sabia îld. mă încing cu sabia, ca îmbrac haĭna îld. mă îmbrac cu haĭna.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încinz, V. încing 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încins s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încins s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încins (înfierbântare, înfășurare) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încing, 3 sg. încinge, perf. s. 1 sg. încinsei, 1 pl. încinserăm, m.m.c.p. 1 pl. încinseserăm; conj. prez. 1 sg. să încing, 3 să încingă; ger. încingând; part. încins
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încing, 1 pl. încingem, perf. s. 1 sg. încinsei, 1 pl. încinserăm; ger. încingând; part. încins
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încinge (a înfierbânta, a înfășura cu o cingătoare) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încing, perf. s. 1 sg. încinsei, 1 pl. încinserăm; ger. încingând; part. încins
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încind, -cinsei 1 aor., -cins prt., -cinzând ger. (a aprinde).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
încing, -cinsei 1 aor., -cins prt., -cingând ger. (a strânge într’o cingătoare).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCINS s. încingere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCINS adj. 1. cald, dogorit, fierbinte, înfierbântat, (astăzi rar) înfocat. (Plită ~.) 2. aprins, fermentat. (Fân ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCINS adj. înfășurat. (Cu brâul ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCINS adj. 1. cald, dogorit, fierbinte, înfierbîntat, (astăzi rar) înfocat. (Plită ~.) 2. aprins. (Fîn ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINS adj. înfășurat. (Cu brîul ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINS s. încingere, înfășurare, înfășurat, strîngere, strîns. (~ brîului în talie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINGE vb. (înv.) a (se) înfășura, a (se) strânge, (înv.) a (se) împrejura. (Un brâu îi ~ mijlocul; se ~ cu un brâu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCINGE vb. v. intensifica, împresura, încercui, înconjura, înflăcăra, înfoca, înroși, înteți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCINGE vb. 1. a arde, a încălzi, a înfierbânta. (A ~ cuptorul de pâine.) 2. a înfierbânta, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 3. v. coace. 4. a dogori, a înfierbânta, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fânul s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCINGE vb. 1. a arde, a încălzi, a înfierbînta. (A ~ cuptorul de pîine.) 2. a înfierbînta, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 3. a se coace, a se înfierbînta. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 4. a dogori, a înfierbînta, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pămîntul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fînul se ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încinge vb. v. INTENSIFICA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROȘI. ÎNTEȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCINGE vb. 1. (înv.) a (se) împrejura. (Se ~ cu un brîu.) 2. a înfășura, a strînge. (Un brîu îi ~ mijlocul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A încinge ≠ a descinge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) încinge ≠ a (se) descinge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cinge (-ng, -ns), vb. – 1. A încinge, a înfășura. – 2. A înconjura, a străjui. – Var. încinge. Mr. țingu, țimșu, țimtu, megl. (a)nțing. Lat. cĭngĕre (Pușcariu 821; Candrea-Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr. (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cengir, port. cingir; cf. și chingă. În rom. este cuvînt inv., astăzi înlocuit de var., care în general se explică pornindu-se de la lat. ῑncĭngĕre, cf. port. incingir, dar care ar putea fi compunere internă a rom. Uneori se confundă cu încinge „a înfierbînta.” Der. cingătoare (var. încingătoare), s. f. (fîșie, brîu, legătură; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelația Orion); încingător, s. n. (brîu); încinsătură, s. f. (înv., brîu, centură); descinge (cf. mr. diștingu), vb. (a dezlega, a desface), care trebuie să fie o compunere rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cinge (-ng, -ns), vb. 1. A încinge, a înfășura. 2. A înconjura, a străjui. – Var. încinge. Mr. țingu, țimșu, țimtu, megl. (a)nțing. < Lat. cĩngĕre (Pușcariu 821; Candrea-Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr. (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cenyir, port. cingir; cf. și chingă. În rom. este cuvînt înv., astăzi înlocuit de var., care în general se explică pornindu-se de la lat. incĩngĕre, cf. port. incingir, dar care ar putea fi și compunere internă a rom. Uneori se confundă cu încinge „a înfierbînta”. – Der. cingătoare (var. încingătoare), s. f. (fîșie, brîu, legătură; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelația Orion); încingător, s. n. (brîu); încinsătură, s. f. (înv., brîu, centură); descinge (cf. mr. diștingu), vb. (a dezlega, a desface), care trebuie să fie compunere a rom. – [1932]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de claudia
- acțiuni
încinge (încing, încins), vb. – 1. A aprinde, a lua foc. – 2. (Refl.) A arde, a se mistui. – 3. A încălzi. – 4. (Refl.) Despre grîu, a se încinge, a fermenta. – Var. încinde. Lat. incendĕre (Crețu, Col. lui Traian, IV, 246; Pușcariu 821; Candrea-Dens., 848; REW 4346; DAR), cf. it. incendere, prov. encender, sp., port. encender. A ajuns să se confunde sub aspect fonetic cu a încinge „a înfășura peste mijloc o cingătoare”, din lat. cingere. – Der. încins, s. n. (înv., exaltare, pasiune).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a lua (pe cineva) la încins expr. a bate (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se încinge tărâța (în cineva) expr. a se înfuria (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încinge, încing v. t. a bate.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT622) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT627) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT622) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT622) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încins, încinsăadjectiv
- 1. (Despre foc) Care arde cu flăcări mari, bine aprins. DEX '09 DLRLC
- sinonime: încălzit înfierbântat
- Soba fusese prea încinsă. DUMITRIU, N. 134. DLRLC
- În fața unei sobe încinse, stăteau strînși umăr la umăr niște lucrători. CAMILAR, N. II 230. DLRLC
- Îmi săreau stropi de untură încinsă pe mîini. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 47. DLRLC
-
- sinonime: aprins înflăcărat întețit
- În apus e luptă-ncinsă între noapte și lumină. CERNA, P. 57. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- încinge (1.) DEX '09
încinssubstantiv neutru
- sinonime: strângere strâns încingere înfășurare înfășurat
- La încinsul brâului = la cingătoare, la brâu, la mijlocul corpului. DLRLC
- Pe Toma mi-l tăia Pe la furca peptului, La încinsul brîului. ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
-
-
etimologie:
- încinge (1.) DEX '98 DEX '09
încins, încinsăadjectiv
- 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. DEX '09 DLRLCsinonime: înfășurat
- [Brâul] era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. COȘBUC, P. I 122. DLRLC
- Deodată s-a văzut încinsă cu un cerc zdravăn de fier peste mijloc. CREANGĂ, P. 88. DLRLC
- 1.1. (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. DEX '09 DLRLC
- Iar, pe sub colină, rîul Curge-ncins pe lîngă ea, Tocmai cum pe draga mea O încinge brîul. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
-
-
- 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. DEX '09 DLRLC
- L-am văzut... încins cu sabie peste giubeaua blănită. NEGRUZZI, S. I 70. DLRLC
-
- 3. Înconjurat, împresurat (din toate părțile). DLRLCsinonime: împresurat înconjurat
etimologie:
- încinge (1.) DEX '09
încinge, încingverb
- 1. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- El încinge focul. DEX '09 DEX '98
- Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. DLRLC
- Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. DLRLC
- Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, DLRLC
- Desprinse vreo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. DLRLC
- Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. DLRLC
- Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. V. 353. DLRLC
-
- 2. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încălzi înfierbânta
- Soba s-a încins. DLRLC
- Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. DLRLC
- La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286. DLRLC
- 2.1. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. DLRLC
- Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
-
- 2.2. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
-
- 2.3. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: înteți
- Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13. DLRLC
- Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. DLRLC
- Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. DLRLC
- Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. DLRLC
-
-
- 3. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- S-a încins mălaiul. DLRLC
- Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187. DLRLC
-
etimologie:
- incendere DEX '09 DEX '98
încinge, încingverb
- 1. A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. DEX '09 DLRLC NODEX
- Și-a încins brâul. DLRLC
- Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30. DLRLC
- Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129. DLRLC
- Își încinse mijlocul cu un brâu lat. DLRLC
- [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. DLRLC
- În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de alb. ARGHEZI, P. T. 9. DLRLC
- Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
- Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. DLRLC
- Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15. DLRLC
- Nu te-ncinge, mîndro, lat... Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. DLRLC
- Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. DLRLC
- Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
-
- 2. A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea). DEX '09 DLRLC NODEX
- Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. DLRLC
- Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9. DLRLC
- Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271. DLRLC
-
-
- 3.1. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83. DLRLC
- 3.2. Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. DLRLC
-
etimologie:
- incingere DEX '09 NODEX