ĭárbă f., pl. ĭerbĭ și ĭerburĭ (lat. hĕrba, it. pv. erba, fr. herbe, sp. yerba, pg. herva). Plantă erbacee care trăĭește numaĭ un an. Ca frunza și ca ĭarba saŭ cîtă frunză și ĭarbă, în mare număr, mulțime saŭ cantitate. Ĭarbă de leac, plantă medicinală și (fig.) lucru foarte necesar. Paște, murgule, ĭarbă verde, să aĭ să ĭeĭ, așteaptă în zadar! În bot. îs o mulțime de plante numite „ĭerburĭ”: ĭarbă amară, granat; ĭarbă aspră, țepoasă; ĭarba bălțiĭ, păĭuș, pipiriguță, tîrsoacă; ĭarba broașteĭ, tortel; ĭarba codruluĭ, mătrăgună; ĭarbă de curcă, fumărică; ĭarbă de mare, varech, un fel de algă (zostéra marina), care crește pe stîncĭ și e aruncată de mare la mal. (Servește la îngrășatu pămîntuluĭ și la umplutu saltelelor); ĭarbă dulce, 1. rourică, 2. lemn dulce, rădăcină dulce (glycyrrhiza echinata și gl. glabra), o plantă erbacee leguminoasă papilionacee. (Rădăcina de gl. glabra se întrebuințează în med. supt numele de radix liquiritiae); ĭarbă englezească, odos (lolium perenne), o graminee care se cultivă și pin grădinĭ și ca nutreț; ĭarba feruluĭ (fals a fearelor), luminoasă, o plantă erbacee veninoasă (vincetóxicum officinale saŭ asclépias vincetoxicum), despre care poporu crede că sfărîmă feru, și de aceĭa o caută mult hoțiĭ (ca s’o găsească, tîrîĭe pin ĭarbă în noaptea Sînzienelor un lacăt închis, care, zic eĭ, cînd se atinge de ĭarba feruluĭ, se deschide. Alțiĭ cred că numaĭ aricĭu o știe unde e, și de aceĭa, dacă-ĭ astupĭ c’o bucată de fer intrarea vizuiniĭ, el o aduce și sfărîmă feru, și așa poțĭ pune mîna pe ĭa); ĭarba găiĭ, amăruță; ĭarbă grasă, grașiță; ĭarba ĭepureluĭ, tremurătoare (fiind-că are florĭ tremurătoare); ĭarbă mare, oman (inula helénium), o mare și frumoasă plantă din familia compuselor. (E tonică și bună contra tusiĭ și a vermilor intestinalĭ); ĭarba mlaștiniĭ, pipirig; ĭarbă neagră, un copăcel care e tipu familiiĭ ericaceelor (erica [saŭ callúna] vulgaris); ĭarbă moale, steluță; ĭarba nebunilor, elebor (Trans.); ĭarba ovăsuluĭ, ovsigă; ĭarba șarpeluĭ, o plantă erbacee boraginee (echium vulgare); ĭarba stupuluĭ, mătăcĭune, roĭniță; ĭarba tăĭeturiĭ (Trans.), vindecea; ĭarba vîntuluĭ, cătușnică și alte plante.