țepar² [At: CHEST. II, 256/288 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: țeapă + -ar] 1 snm (Reg) Țăpoi² (4). 2 (Pex) Cantitate de fân care se poate lua o dată cu țăpoiul¹ (4) Si: pală¹. 3 sm (Reg) Țepușă (10). 4 sn Lemn înfipt în pământ care sprijină marginile ulucului pe care vin buștenii de la munte la vale. 5 sn (Mar) Crestătură făcută în urechea oilor ca semn de recunoaștere.

țepar, țepari s. m. escroc

țepar, țepari, s.m. și țepare, s.n. (reg.) 1. țăpoi. 2. unealtă agricolă ca o săpăligă. 3. crestătură în urechea oilor pentru recunoaștere.

țepár, s.f. v. țăpar.