Definiția cu ID-ul 560279:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țeapă s. f. 1993 (arg.) Înșelătorie v. șmenui; loc. vb. a da/trage o țeapă A înșela ◊ „Și C. a dat o țeapă la Dacia Felix.” R.l. 29 IV 96 p. 24. ◊ „A tras o țeapă” Ev.z. 14 XI 96 p. 8 (comunicat Mihaela Macovei)