țepușcă sf [At: BÎRLEA, L. P. M. I, 158 / Pl: ~ște, ~ști / E: țepușă + -că] 1-2 (Mar; șhp) Țeapă (2) (mică) folosită în trecut ca instrument de tortură și de execuție. 3-4 (Trs; șhp) Țepușă (6) (mică) la car sau la sanie. 5-6 (Reg; șhp) Par¹ (mic) ascuțit care se pune pe acoperișul caselor țărănești. 7-8 (Trs; Mar) Frigare (1) (mică). 9-10 (Trs; Mar; șhp) Scobitoare (mică).