Definiția cu ID-ul 734369:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țițéĭcă f., pl. ĭ (după var. țițeche, ar fi de orig. lat. Cp. cu tindeche). Munt. vest. Trans. Un fel de leagăn compus dintr’o scîndură fizată pe un stîlp și pe care un băĭat o’nvîrtește orizontal pe cînd alțĭ doĭ băĭețĭ șed la capete.