Definiția cu ID-ul 830015:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; p. gener. vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui. – Et. nec.[1] corectat(ă)
- Am corectat forma de plural (țugui în original) și am eliminat paranteza [Prez. ind. și: țuguiez] din final (aferentă verbului țuguia). — gall