țuruc i [At: MÎNDRESCU, I. G. 99 / V: țuric (A și: țuric), țuri, țâri, țuri^[1] / E: ger zurück, mg curukk, curikk] (Reg; și întărit prin „înapoi”, „ne”) 1 Strigăt cu care se îndeamnă caii înhămați să dea înapoi. 2 (Îe) Țuri la irima drumului, mărânce-te cârii – nu ne lasă Dumnezeu la pagubă Expresie cu care sunt batjocoriți moții din părțile superioare ale Arieșului, vizând anumite particularități ale graiului lor.