Definiția cu ID-ul 953372:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țâncușă, țâncușe, s.f. – (reg.) Cui gros fixat în stâlpul porților; împreună cu batca servește la închiderea porții (Nistor, 1977). – Din țanc + suf. -ușă (MDA); cf. germ. Zinken (Țurcanu).