Definiția cu ID-ul 829460:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚĂNDĂRICĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurică s. f.] – Țandără + suf. -ică.