opțiuni
  • info

9 definiții pentru mierliță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERLIȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă; mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță.

MIERLIȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă; mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță.

mierliță1 sf [At: MARIAN, O. I, 291 / Pl: ~țe / E: mierlă + -iță] 1-20 (Rar; șhp) Mierlică (1-20).

MIERLIȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă. S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure! IOSIF, P. 47. Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, Făr’ mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108. Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt. TEODORESCU, P. P. 345.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mierliță s. f., g.-d. art. mierliței; pl. mierlițe

mierliță s. f., g.-d. art. mierliței; pl. mierlițe

mierliță s. f., g.-d. art. mierliței; pl. mierlițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIERLIȚĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, mierluță.

MIERLIȚĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, mierluță.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIERLIȚĂ1 s. f. (Popular) Diminutiv al lui mierlă; (popular) mierluță1, (regional) mierlușcă, (rar) mierlișoară, mierlușoară, mierlică, Cf. MARIAN, O. I, 291. S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele . . . Ah, unde-i șuierul mierliței sure ! IOSIF, P. 47, cf. BĂCESCU, PĂS. 114. Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 345. Cîntâ cucul și-o mierliță. RETEGANUL, TR. 89. Merliță, merliță, Pasere pestriță. ȘEZ. II, 221. Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, făr'mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108, cf. ALR SN III h 707/886. - Pl.: mierlițe. – Mierlă + suf. -iță.

Intrare: mierliță
mierliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierliță
  • mierlița
plural
  • mierlițe
  • mierlițele
genitiv-dativ singular
  • mierlițe
  • mierliței
plural
  • mierlițe
  • mierlițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mierliță, mierlițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui mierlă; mierluță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mierlicea mierlică mierlișoară mierlușcă mierluță
    • format_quote S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure! IOSIF, P. 47. DLRLC
    • format_quote Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, Făr’ mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108. DLRLC
    • format_quote Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt. TEODORESCU, P. P. 345. DLRLC
etimologie:
  • Mierlă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.