opțiuni
  • info

9 definiții pentru ponivos (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONIVOS, -OASĂ, ponivoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Ființă) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. 2. (Om) prost, nătâng, leneș sau urâcios. [Var.: ponihos, -oasă adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.

PONIVOS, -OASĂ, ponivoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Ființă) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. 2. (Om) prost, nătâng, leneș sau urâcios. [Var.: ponihos, -oasă adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.

ponivos, ~oasă [At: (a. 1652), ap. TDRG (1652) / V: (reg) ~ihos, ~ios, ~nevos, pohinos, povinos, puhinos / Pl: ~oși, ~oase / E: poneavă + -os] 1-2 smf, a (Îvp) (Om) chior. 3-4 smf, a (Îvp) (Om) miop. 5-6 smf, a (Pgn) (Ființă) cu un defect de vedere. 7-8 smf, a (Îrg) (Om) sașiu. 9-10 smf, a (Fig; pop; prt) (Om) lipsit de inteligență și leneș. 11-12 smf, a (Pex) (Om) rău. 13 sm (Reg; îf puhinos) Epitet depreciativ pentru un om foarte gras. 14 sm (Trs) Mârțoagă.

PONIVOS, -OASĂ, ponivoși, -oase, adj. (Rar, și în forma ponihos) Care are un defect de vedere, care nu vede bine, miop; cu urdori la ochi, urduros. Iar morariul Unge carul, Morărița Tigăița, Moraru-i cam ponihos Și dă untura pe jos! MARIAN, S. 51. ♦ Fig. (Și substantivat, mai ales ca termen de ocară) (Cel) care face lucrurile ca și cînd n-ar vedea bine; prosț, nătîng. Uite cum se burzuluiește ponihosul, bată-l dumnezeu. REBREANU, I. 73. Nu trînti obloanele, ponivosule, că nu sînt de fier. DELAVRANCEA, H. TUD 19.- Variante: ponevos, -oasă (PANN, la CADE), ponihos, -oasă adj.

PONIVOS ~oasă (~oși, ~oase) și substantival 1) (despre ființe) Care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. 2) Care este leneș și urâcios. /poneavă + suf. ~os

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ponivos adj. m., s. m., pl. ponivoși; adj. f., s. f. ponivoasă, pl. ponivoase

ponivos adj. m., s. m., pl. ponivoși; adj. f., s. f. ponivoasă, pl. ponivoase

ponivos adj. m., s. m., pl. ponivoși; f. sg. ponivoasă, pl. ponivoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONIVOS adj., s. v. chior, miop.

ponivos adj., s. v. CHIOR. MIOP.

Intrare: ponivos (s.m.)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponivos
  • ponivosul
  • ponivosu‑
plural
  • ponivoși
  • ponivoșii
genitiv-dativ singular
  • ponivos
  • ponivosului
plural
  • ponivoși
  • ponivoșilor
vocativ singular
  • ponivosule
plural
  • ponivoșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponivos, ponivoșisubstantiv masculin
ponivoasă, ponivoasesubstantiv feminin
ponivos, ponivoasăadjectiv

  • 1. (Ființă) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chior miop
    • format_quote Iar morariul Unge carul, Morărița Tigăița, Moraru-i cam ponihos Și dă untura pe jos! MARIAN, S. 51. DLRLC
  • 2. (Om) prost, nătâng, leneș sau urâcios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: leneș leneș nătâng nătâng prost urâcios
    • format_quote Uite cum se burzuluiește ponihosul, bată-l dumnezeu. REBREANU, I. 73. DLRLC
    • format_quote Nu trînti obloanele, ponivosule, că nu sînt de fier. DELAVRANCEA, H. TUD 19. DLRLC
etimologie:
  • Poniv (regional „miop” din limba rusă) + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.