12 definiții pentru scutire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUTIRE, scutiri, s. f. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conține un asemenea privilegiu. – V. scuti.

SCUTIRE, scutiri, s. f. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conține un asemenea privilegiu. – V. scuti.

scutire sf [At: PSALT. 28 / Pl: ~ri / E: scuti] 1 (Asr) Protecție. 2 (Îvr; îs) ~ de boală (sau asupra) Imunitate. 3 (Rar) Adăpost (1). 4-5 Ferire (sau scăpare) de ceva neplăcut Si: (rar) scutit1 (3-4). 6 Tact față de sensibilitatea cuiva pe care din respect, din interes etc. vrem să-l cruțăm de neplăceri Si: cruțare, menajament, menajare, (rar) scutit1 (5). 7 (Adesea urmat de determinări care indică felul) Privilegiu de a nu (mai) presta anumite servicii, de a nu (mai) plăti anumite dări Si: (rar) scutit1 (6), (înv) sentință (3). 8-9 (Pex) Anulare (sau reducere) de taxe, impozite, obligații militare sau școlare etc. Si: (rar) scutit1 (7-8), (înv) scutință (4-55). 10 (Înv; îs) Carte de ~ Scuteală (13). 11 (Ccr) Act prin care se acordă cuiva o scutire (7) Si: dispensă, (rar) scutit1 (9).

SCUTIRE, scutiri, s. f. 1. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei; dispensă. Scutire de frecvență. 2. (Învechit) Exceptare de a presta anumite servicii; scutire de a plăti anumite dări. Vecinii, îndeobște colonizați, aveau scutirile și dreptățile lor. EMINESCU, N. 154. Acele imagini... ne aduc aminte pe faimosul marchiz al lui Beranger carele, în secolul nostru egalitar, visează scutiri și drepturi ce au fost de mult spulberate de suflarea limpezitoare a timpului. ODOBESCU, S. III 144.

scutíre f. Dispensă, imunitate: scutire de armată, de vamă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scutire s. f., g.-d. art. scutirii; pl. scutiri

scutire s. f., g.-d. art. scutirii; pl. scutiri

scutire s. f., g.-d. art. scutirii; pl. scutiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCUTIRE s. 1. v. absolvire. 2. dispensă, (înv.) scuteală, scutință. (~ de armată.)

SCUTIRE s. v. apărare, ocrotire, protecție, sprijin.

SCUTIRE s. 1. absolvire, cruțare, iertare. (~ cuiva de o pedeapsă, de o obligație.) 2. dispensă, (înv.) scuteală, scutință. (~ de armată.)

scutire s. v. APĂRARE. OCROTIRE. PROTECȚIE. SPRIJIN.

Intrare: scutire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutire
  • scutirea
plural
  • scutiri
  • scutirile
genitiv-dativ singular
  • scutiri
  • scutirii
plural
  • scutiri
  • scutirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scutire, scutirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dispensă
    • format_quote Scutire de frecvență. DLRLC
    • 1.1. Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vecinii, îndeobște colonizați, aveau scutirile și dreptățile lor. EMINESCU, N. 154. DLRLC
      • format_quote Acele imagini... ne aduc aminte pe faimosul marchiz al lui Beranger carele, în secolul nostru egalitar, visează scutiri și drepturi ce au fost de mult spulberate de suflarea limpezitoare a timpului. ODOBESCU, S. III 144. DLRLC
      • 1.1.1. concretizat Document, act care conține un asemenea privilegiu. DEX '09
etimologie:
  • vezi scuti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.