SUGHIȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un sunet nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. ♦ Hohot de râs, de plâns. – Din sughița (derivat regresiv).

sughiț sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: pvb sughița] 1 (Mpl) Inspirație bruscă, zgomotoasă, adesea repetată sacadat, care însoțește crizele, de obicei, de plâns, (mai rar, de râs) și care poate continua și după încetarea plânsului (sau a râsului) Si: suspin Vz: hohot. 2 Sunet caracteristic, nearticulat, sonor și spasmodic, repetat la intervale (relativ) regulate, produs printr-o inspirație bruscă ce face să vibreze coardele vocale la trecerea aerului prin glotă și provocat de contracțiile bruște, convulsive și involuntare ale diafragmei Si: sughițeală (1). 3 Suită sau criză de sughițuri (2) Si: (îrg) sughițeală (2).

SUGHIȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un zgomot nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. ♦ Hohot de râs, de plâns. – Din sughița (derivat regresiv).

SUGHIȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un zgomot nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. Ș-apoi astfel hurducă și gloaba asta, că m-o apucat de vreo șăpte ori sughițul pîn-acu. ALECSANDRI, T. 471. Găsi-l-ar sughiț și tuse P-ăl de face furci și fuse. TEODORESCU, P. P. 333. ♦ Hohot de plîns. Deodată nu se mai putu ține: izbucni iar într-un plîns zbuciumat, cu sughițuri. SADOVEANU, O. VIII 29. Zdrobită, căzu la pat, își băgă capul în perne, plîngînd cu sughițuri. BART, E. 160.

SUGHIȚ ~uri n. 1) Sunet nearticulat, spontan, scurt și repetat, produs de aerul ieșit pe glotă în timpul contractării bruște și convulsive a diafragmei. A plânge cu ~uri. 2) mai ales la pl. Respirație scurtă și întretăiată, cauzată de un plâns puternic; suspin. /v. a sughița

sughiț a. mișcare convulsivă a diafragmei ce se face cu un fel de sunet nearticulat. [Abstras din sughițì].

1) sughíț n., pl. urĭ (lat. pop. subglutium și suggl-, cl. singultus; it. singhiozzo, pv. fr. sanglot, cat. sengtot, sp. soliozo, pg. soluzo). O contracțiune bruscă a diafragmeĭ însoțită de un zgomot particular datorit treceriĭ aeruluĭ pin glotă (Uniĭ sughiță după mult rîs, alțiĭ de frig. Cînd vine după o boală gravă, înseamnă că moartea nu e departe).

sughiț s. n., pl. sughițuri

sughiț s. n., pl. sughițuri

sughiț s. n., pl. sughițuri

SUGHIȚ s. v. hohot.

SUGHIȚ s. hohot. (Plîns cu ~uri.)