❍BREANĂ (pl. -ene) sf. 🐟 = MREANĂ.

breană, brene, s.f. (dial.) Mreană (Barbus fluviatilis): „Dzua-s breană la vaduri, / Noaptea zidră la câmpuri” (Papahagi, 1925: 271). ■ (onom.) Brene, poreclă pentru locuitorii din Ferești: „Fereștenii-s brene, dipce că-s lângă apă” (Papahagi, 1925: 315-316). – Var. a lui mreană (Cihac, Conev, după DER).

breană, brene, s.f. – (zool.) Mreană (Barbus fluviatilis): „Dzua-s breană la vaduri, / Noaptea zidră la câmpuri” (Papahagi, 1925: 271). ♦ (onom.) Breni, poreclă pentru locuitorii din Ferești: „Fereștenii-s breni, d’ipce că-s lângă apă” (Papahagi, 1925: 315-316). – Var. a lui mreană (< srb. mrěna) (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).

breană, brene, s.f. – Mreană (Barbus fluviatilis): „Dzua-s breană la vaduri, / Noaptea zidră la câmpuri” (Papahagi 1925: 271). Breni, poreclă pentru locuitorii din Ferești: „Fereștenii-s breni, d’ipce că-s lângă apă” (Papahagi 1925: 315-316). – Din srb. mrëna (Miklosich, Cihac, Conev cf. DER).